In vara acestui an am fost citeva zile acasa si impreuna cu familia, am vizitat unele locuri frumoase, de care ne-a fost atit de dor, si am intilnit vechi prieteni cu care odinioara imparteam traseele montane, cabana si gulasul de pe foc.
Un loc aparte pentru mine, este si va fi intodeauna, cabana Agris unde timp de 2 ani am fost chiar si ajutor de cabanier, timp in care am indragit si mai mult locurile din acel colt de Maramures.
|
Odata sosit la Sighet, intr-o Sinbata dimineata, ne-am hotarit sa mergem pina in Agris si sai facem o surpriza lui Cornel, cabanierul pe care nu l-am vazut de ani de zile, asa ca ne-am indreptat spre Cimpul Negru si mai apoi pe vechiul drum al sarii construit pe timpul lui Maria Tereza, ce ne scoate exact in poiana Agrisului.
| |
Intr-adevar revederea a fost o surpriza mare, dupa mai bine de 5 ani Cornel nu sa schimbat deloc. Am baut o tuica de pruna si am stat de vorba, intre timp ce afara o ploie de vara racorea aerul proaspat de munte. I-am promis ca dupa ce ne intoarcem din Rusia venim si stam mai mult.
|
Asa si a fost, dupa doua saptamani ne-am reintors, de data asta ca sa stam cel putin trei zile si sa hoinarim prin prejurimi si sa ne reintoarcem in Baia Mare peste munte, prin Tiganul si Cheile Tatarului, pina la Izvoare.
De data asta am urcat prin Iapa, unde ne-am oprit la tanti Mariuca sa bem o apa buna din fintina, ca pe urma sa continuam pe Sihei in sus pina la padure, trecind pe linga "Groapa Lupiilor" dupa care ieseam in curind in poiana Agris.
|
Aveam trei zile la dispozitie si eram norocosi ca am urcat Duminica cind toata lumea coborea si asa am ramas singuri, doar noi doi si linistea ce inconjura acel loc drag noua.
Prima zi nu am facut nimic, doar am stat la soare si ne-am odihnit, sera am facut foc si o supa buna de cartofi, dupa care ne-am intins pe banca si admiram cerul plin de stele. Imi aduceam aminte de noptiile petrecute la foc, cu ani in urma si de ierniile friguroase cind ajungeam sera la cabana si stateam la gura sobei pina ce se incalzea inauntru.
|
A doua zi am hotarit sa mergem pe un traseu usor pina la Piatra Goala-Platoul Tiganul-Broasca-Strunga Tiganului- Agris, traseu parcurs de multe ori, dar parca acuma era mai frumos ca niciodata.
Plecind din Agris pe drumul forestier, am trecut pe linga "Vadas" unde am fost placut surprins de padurea care sa regenerat foarte bine dupa exploatarea la ras pe cind eu eram la cabana. Trecind pe la Izvorul lui Urda, dupa ce am baut o apa rece si buna, am inceput urcusul accentuat spre golul alpin si spre virful Piatra Goala.
Aici este un perete in care prin ani "50 sa facut o premiera de catre doi sigheteni. Noi am incercat sa refacem traseul, din pacate fara succes, singurul semn fiind spitul batut pe aceste virf.
|
De aici ne-am indreptat pe platoul Tiganul spre formatiunea de stinca numita "Broasca". Cindva aici era o cabana, acuma este doar fundatia.
Cu ani in urma, impreuna cu prietenul meu Bogdan am facut un traseu de catarat in tavanul imens cu spituri si pitoane facute de noi si in loc de coarda aveam fringhie de rafie impletita in trei. Pitoanele sint si acuma intacte dar nu stiu daca mai rezista la vreun soc.
|
De aici ne-am intors pe drumul forestier si parasind platoul Tiganul am coborit pe Struga spre Agris.
|
A treia zi ne-am trezit de dimineata, aveam un drum lung de facut azi, asa ca ne-am impachetat rapid si pe la 9 eram gata de drum. Am inchis cabana, ne-am mai uitat odata spre poiana dupa care am intrat in padure, pe drumul forestier ce ne ducea inapoi spre Platoul Tiganului.
Ajunsi sus o pata de ceata tocmai se ridica din abruptul Tiganului. Trecind pe linga o stina, caini incepura sa latre iar ciobanul iesi afara.
In curand trecem de creasta Tiganului si incepem lungul coboris spre Runcu si cabanele de la Plesca.
Curind mai dam de o stina linga care ne si oprim pentru a minca ceva. Ne luam la vorba cu ciobanul si il intrebam daca nu are de vinzare ceva urda. Am fost poftiti la el la stina si am mincat ce mai buna urda din ultimi ani. Am lasat toate conservele si ciocalata, chiar si guma de mestecat si am multumit pentru omenia de care am avut parte.
|
Dupa masa buna am pornit spre Cheile Tatarului unde deja ne astepta masina ce ne ducea la Baia Mare. Am trecut prin Poiana lui Strefan dupa care am ajuns la drumul ce ducea la baraj. De aici ne-am abatut un pic spre chei, singurele din andezit din Europa, dar care vor fi acoperite cu apa odata ce barajul va fi finalizat.
Ajungem la santierul de la Runcu si mai apoi cu masina prin Izvoare si Firiza, la Baia Mare.
Dupa trei zile parasim din nou Maramuresul istoric, din nou pentru o perioada de timp pe care numai noi o stim.
|
|
