In urmacu citeva saptamani, impreuna cu colegul meu Attila am iesit la o tura de kaiak pe Bow, dealtfel singura tura de kaiak din acest sezon destul de saracacios.
Dupa o vara ce nu a fost vara, in sfirsit sa facut timp frumos si in aceelasi timp si cald cum de multe ori ne-am fi dorit sa fie in lunile de vara.
Portiunea aleasa a fost intre Castle Junction si intersectia intre Hwy 1 cu Bow Valley Parkway, un sector destul de lung cu doua sectoare de gradul 2-3 depinde de debitul apei, numite Redearth Rapids.
|
Am pornit devereme deoarece am mers doar cu o singura masina si speram sa prindem un stop inapoi spre Castle Junction.
Vremea esra superba, apa curata si rece ca gheata. Muntii din apropiere, cei ai multi acoperiti de zapada, indemnau la o zi de drumetie perfecta.
In fine pa la ora 9 pornim "la vale" serpuind printre paduri, ocolind mici insule, apropiindune cind de un mal cind de altul.
Pofitam din plin de soarele care ne incalzea si la un momendat chiar ne dezbracam la tricou cind ne oprim pe o insulita sa mincam ceva. Pina aici riul curge lin cu citeva mici repezisuri pe care este o placere sa le treci.
|
Dupa citiva kilometri de "pedalat" si o rasturnare de-a mea, am ajuns la cele doua repezisuri, care sint presemnalizatein amonte cu semnul de portaj. Tragem la mal si mergem sa aruncam o privire, cit sint de dificile portiunile de recut. Hotarim ca intram in ele si primul porneste colegul meu, dar dupa ce face un cot mic prinde un virtej facut de un brad mare si se rastoarna, dar dupa putin timp iasa cu succes la mal. In afara de o baie buna nu a patit nimic.
Urmez eu sa cobor si acolo unde Atti sa rasturnat virez puternic dreapta si reusesc sa trec cu succes de brad care facea virtejul periculos.
Dupa ce ne-am revenit un pic si ne-am schimbat de hainele ude, am pornit ca sa aruncam o privire la al doilea repezis mult mai puternic si mai lung si pe linga astea plin de bolovani si stanci mari.
Parea destul de dificil si la experienta nostra, chiar si cu apa mica, probabil va fi greu de trecut. Ma tem de o cazatura aici datorita stincilor mari ce presarau repezisul si mai ales ca nu aveam haine uscate caci cazusem deja odata in apa cu citiva km in amonte.
Intr-un final pornesc eu primul, cu frica recunosc, intrind in repezis si incercind sa tin kaiakul drept spre aval. Apa trece bine peste bord, stropinduma pina pe fata, dar dupa citiva zeci de metri trec cu succes de zona cea mai involburata dupa care trag la mal sal astept pe Attila.
In citeva momente apare si el dar pe la mijlocul repezisului pierde controlul kaiakului si se rastoarna, apa ducindul cu viteza la vale. Iese rapid din kaiak, avind sacul cu fringhie pentru recuperarea kaiakului legat de el si inoata la mal. Tragem la mal kaiakul si rapid Attila incepe sa-si schimbe hainele ude cu haine mai putin ude si cu ce aveam eu mai uscat si hotarim ca la prima ocazie iesim la drum.
Dupa ce am mai pedalat citiva km, intram intr-un brat mort care ne duce la un lac micut, care se tremina chir intr-o parcare linga Bow Valley Parkway nu departe de punctul planuit de destinatie.
Era deja si tirziu, in jur de ora 8 seara, si ma ingrijora ca nu am sa prin niciun stop sa-mi recuperez masina noastra ce se afla vreo 15-20 km in amonte.
Iesim in parcare cu kaiake cu tot, mai mincam ceva si ne organizam imbracind hainele care sau uscat deja sau care erau mai putin ude.
Ies repede la un stop si spre norocul nostru prind in 10 minute o masina care ma duce pina la parcarea de unde am pornit.
In 20 de minute ma intorc cu masina calda si cu ceva mincare, incarcam, kaiacele si o taiem spre casa.
Din pacate nu am mai putut face poze dupa prima cazatura aparatul a luat apa la propriu.
A fost o zi superba plina de neprevazut, dar totusi cu un sfirsit fericit.
|
De remarcat totusi curajul colegului meu Szilagyi Attila, care dupa ani de zile de cind nu a mai fost cu kaiakul, a avut curajul sa coboare, chiar si partial Redearth Creek Rapids.
|
|
