Dupa o iarna destul de lunga, in care nu prea am iesit la drumetie, iata ca in acest week end am hotarit sa ies pentru doua zile de drumetie.
Sinbata dimineata, inainte ca traseul sa se aglomereze, am urcat pe Ha Ling peak, de linga Canmore, un traseu usor si foarte popular. Aici am avut parte de o panorama superba.Toti muntii din jur erau acoperiti inca de zapada, ca si cum primavara inca nici nu si-ar fi facut simtit prezenta.
|
Pentru ziua de Dumnica, am avut planuit un traseu pe care l-am vrut face demult, pe un virf secundar al muntelui Wendell, numit East Peak of Wendell sau prescurtat EPOW.
Acest virf se afla in spatele Yamnuskai, iar acesul este pe acelasi traseu ca si pentru acest munte, doar din creasta, inainte de a ajunge la prima formatiune stincoasa se coboara inspre valea CMC.
Ca si tovaras de drum, de data asta il am pe Adrian cu care ma intilnesc in parcare in jurul ore 8. Vremea se arata buna, doar citiva nori inspre sud-vest peticesc cerul albastru, iar vintul bate slab, cel putin la altitudinea asta.
In final pornim la drum si dupa citeva serpentine largi ajungem in creast, unde dam si de zapada destul de mare in padure si de unde avem primul peisaj catre tinta noastra.
|
In cepem coborisul in valea CMC si dupa putin timp trebuie sa ne luam rachetele de zapada deoarece fara ele ne afundam pina la briu in zapada. Incredibil cita zapada mai este intre brazi, nu-mi amintesc sa fi fost asa de multa in anii precedenti. In fine cu greu ajungem in vale, unde zapada dispare in totalitate si incepem un nou urcus, ocolind un picior de munte pina la o panta de grohotis, spre norocul nostru partial acoperit cu zapada.
Aici luam o pauza si mincam un pic. Vintul se intetise considerabil, iar din ce in ce mai multii nori apar de dupa creasta Yamnuskai.
Astepeptind pe Adrian, ma ajuns din urma un polonez, care mergea si el pe acelasi virf. Am facut echipa comuna s odata regrupati am pornit pe panta de grohotis spre o mica sa ce se vedea pe creasta.
|
Urcusul era mai abrupt, iar pe alocuri trebuia sa ocolim stinci uriase imprastiate haotic. Grohotisul era din abundenta, doar in citeva locuri mai puteam merge pe zapada sau pe niste fete de stinca cu o aderenta foarte bunasi care ieseau din grohotis pealocuri.
Dupa ce am ajuns in creasta panta se mai domolise iar traseul urma firul unor virfuri mici pe o poteca placuta, deloc expusa, pina pe virful principal. Aici vintul sufla cu putere, iar nori de zapada acopereau cerul inspre vest, asa ca ne-am grabit ritmul si in scurt timp am ajuns pe virf.
|
Peisajul de pe virf era unul de contrast. In partea de vest, muntii acoperiti de zapada unde iarna inca domnea in plina forta, inspre est preeria pina departe catre Calgary, unde primavara incerca sa cistige teren.
Altitudinea este de 2294 m, dar totusi chiar si ca o extensie secundara a virfului principal Wendell, mai inalt, acest virf ofera si el peisajele clasice de "front range" contrastind intre cimpie si munte, verde si alb, iar acum intre iarna si primavara.
|
Traseul de intoarcere a fost acelasi, dar de data asta in padure am intrat in zapada pina la bru cu tot cu rachete. In final dupa multa chinuiala printre brazi am ajuns in parcare in jurul orei 6, dupa o frumoasa zi de drumetie, chiar daca vrema sa stricat pa la sfirsit.
|
|
Text Attila Lutinca.
Video Adrian Cornescian.
|
|
