Cu prima ocazie in care vremea ne-a permis sa iesim, am mers din nou la munte sa facem o drumetie. Planul initial a fost Mount Lorette dar din cauza zapazi cazute saptamina trecuta traseul care urmeaza o vale ingusta era intr-o zona periculoasa de avalansa, pe linga asta trebuia sa trecem si riul care avea debitul destul de mare, asa ca am renuntat la Lorette si am mers un pic mai la sud pentru a incerca sa urcam pe Limestone Mountain.
Acest virf este situat in Kananaskis Country intre The Wedge Pond si Rocky Creek pe Hwy 40.
Traseul se anunta usor, cu o diferenta de nivel mica, lipsita de zone de avalansa sau expuneri periculoase. Altitudinea acestui virf este de 2180m si ofera o panorama frumoasa inspre abruptul sudic al The Wedge, iar spre sud Opal Ridge si o puzderie de alte virfuri indepartate.
|
Pornim in amonte, tinind partea stinga a piriasului, pina cind acesta este strins in niste mici chei, de unde noi o luam la stinga pe o poteca firava, intrind in padure si indreptindune spre creasta pe care va trebui so tinem pina pe virf.
Zapada cazuta in cursul saptaminii trecute este destul de mica in padure, asa ca inaintam usor si odata iesiti la creasta, intr-un frumos punct de belvedere.Chiar daca zapada era mai mare, terenul nu ne permitea sa folosim rachetele de zapada, asa ca hotarim sa le lasam aici si sa ne luam doar betele de schi si pioletul, pentru orice eventualitate.
In spatele nostru se vedea Opal Ridge virful nordic, iar mai departe portiunea crestei sudice.
|
De aici incepem un urcus mai accentuat, tinind creasta in unele locuri destul de ingusta si presarata cu mici praguri stincoase. Adincimea zapezi a crescut considerabil, iar acum ne afundam pina peste genunchi, facind inaintarea destul de anevoioasa. Pe partea dreapta avem o vale presarata de mici avalanse care coborau de pe o creasta secundara ce venea de la The Wedge.
Ne-a luat in jur de o ora pina ce am ajuns in aproprierea virfului, unde spre surprinderea noastra am dat de o portiune de traseu mai greu ce necesita mici catarari si in unele cazuri portiunile dificile erau si expuse spre valea din dreapta.
In fine dupa inca citeva zeci de minute ajungem pe creasta finala a virfului, usor expusa, cu cornise pe partea dreapta, dar partea stinga ofera siguranta si accest spre virful in sine.
|
Am stat pe virf mai mult de o jumatate de ora, vremea era perfecta, abia adia vintul, iar peisajul neastepta de frumos de pe acest virf cu altitudinea mica.
Iarna inca era in drepturi depline peste toti muntii dimprejur, zapada cazuta saptamina trecuta acoperea chiar si cele mai insorite zone asa ca mai aveam mult de asteptat pentru o tura alpina, cel putin trei saptamini.
Dupa ce ne-am "reincarcat bateriile" am inceput coborisul pe acelasi traseu, afundindune si mai tare in zapada in care intram pina la briu in unele locuri si lejer pina la genunchi in cea mai mare parte a coborisului.
Ajunsi la masina sintem uzi leoarca la picioare, dar totusi fericiti, cu inca o zi minunata petrecua la munte.
|
Text: Attila Lutinca
Video: Adrian Cornescian
|
|
