Mount Bogart este unul dintre virfurile cele mai proeminente din Kananaskis Range, aflinduse pe locul doi ca si inaltime, cu o altitudine de 3144m si este usor de recunoscut de pe Hwy 1 deoarece este printre putinele virfuri acoperite de zapada chiar si in luna August.
Aflat pe lista mea de drumetie de o perioada buna de vreme saptamina trecuta am avut ocazia de a ajunge pe acest virf inalt ce ofera o deosebita panorama inspre toate directiile.
Desi poate inaltimea impresioneaza si da senzatia de dificultate, pe acest virf sint defapt doua trasee de acces, unul dinspre Hwy 40, via Ribbon Creek, mai lung si cu o impresionanta diferenta de nivel de 1650m, iar cealalta dinspre Spray Lake, via Sparrowhawk Tarns, cu o diferenta de nivel de doar 1400m.
Noi am ales varianta a doua, astfel avind ocazia de a admira si frumoasele lacuri glaciare de pe versantul vestic.
|
|
Traseul porneste din Sparrowhawk day parking lot, si este identic cu traseul ce urca pe muntele cu aceelasi nume, pe o distanta de 1 km, unde se bifurca si unde noi o tinem tot inainte pe stinga vai ce duce la lacuri. Poteca este usoara, bine conturata, umbrita de padurea de brazi. Urcam incet, fara a cistiga mult in altitudine pina cind ajungem in golul alpin, 1-1 1/2 ore din parcare, unde stinci mari imprastiate haotic dau impresia ca ne blocheaza calea, dar o carare firava se strecoara prin partea stinga, cistigind in altitudine si ajungind pina la urma pe o creasta mica deasupra primului lac glaciar, un loc de odihna perfect.
Aici facem o pauza de citeva minute si ne odihnim, mincam ceva si foarte important ne hidratam cu apa curata direct din piriiasul ce curge din lac.
|
|
Pina aici traseul poate fi parcurs de oricine si poate fi o drumetie placuta pentru intreaga familie. Scurt si usor, umbrit de padurea de brazi, cu mii de floricele si lacuriile glaciare este un ideal loc de a pentrece o zi frumoasa de week end.
|
Traseul nostru insa continua, iar greul incepe doar de aici, cu diferenta de nivel considerabila ramasa de urcat incepem sa ocolim lacurile pe partea dreapta, indreptindune catre o briza clar vizibila care o sa ne scoata intr-o micuta sa.
Profitam de zapada ramasa pe versatul umbrit si citigam altitudine rapid, insa cind ajungem pe grohotis avansul incetineaza considerabil. In citeva locuri se vede o poteca firava, dar grohotisul este extrem de instabil, iar in unele locuri declansam adevarate avalanse de pietre. Considerind pericolul de a fi lovit ne regrupam si ne punem castile pe cap.
In fine dupa o ora de truda ajungem in micuta sa.
|
De aici virful se vede clar, traseul urmeaza creasta vestica, trecind peste un virf secundar, iar apoi tinind creasta pe cit de mult posibil pina aproape de virf unde se pare ca este o mica saritoare dar care poate fi ocolita pe dreapta.
Incepem din nou urcusul si in curind ajungem pe virful secundar de pe care printre stinci descataram intr-o alta sa. Terenul este foarte friabil si acordam mare atentie fiecarei prize de mina sau picior.
Odata ajunsi in sa traseul incepe urcusul final pe un teren mai stabil cu falii curate de stinca ce prezinta aderenta buna, dar expunerea creste pe partea stinga cu un gol de peste 500m.
Ajungem intr-un loc unde creasta este intrerupta de o saritoare de vreo 10 m ce se termina in partea dreapta intr-o brina extrem de instabila cu stinci de marime medie si mare. Aceasta portiune necesita atentie maxima.
|
Cind ajungem la saritoare ne strecuram printr-un horn cu prize bune de mina si picior, lung de aprox. 10m cu o dificultate de 5.5 si care ne scoate inapoi pe creasta principala, astfel evitind toata brina expusa si friabila.
De aici continuam pe teren usor, dar expus pe ambele versante, alternind lespezi mari cu grohotis instabil pina sub a doua saritore, mai mica, pe care o ocolim fara probleme prin dreapta, dupa care in 5 minute ajungem pe virful inzapezit.
Una dintre cele mai vaste panorame vizibile din Kananaskis ni se deschide in toate partile, cu peisaje montane inspre nord, vest si sud, iar preeria inspre est pina departe inspre Calgary. Spre vest, putem recunoaste Assiniboine, Temple, Castle, Hector si chiar Bugaboo departe. Spre sud inconfundabilul Joffre si King George, iar ispre nord, mai aproape Big Sister si cele patru virfuri Loughed.
|
Dupa ce am stat cam 20 min. pe virf am inceput coborirea, pe aceeasi ruta, exceptin hornul dificil, coborind in schimb brina de sub creasta, car e avea citeva locuri usor expuse. Din saua micuta am coborit a doua brina regrupati deoarece terenul era foarte instabil si cind am dat de zapada am folosit pioletul, cramponind pina jos in siguranta, astfel evitind grohotisul istabil si periculos.
Dupa o scurta pauza la lacuri, am coborit restul de 5 km pina la parcare fara probleme, astfel incheinduse inco o zi superba de drumetie.
Detalii referitoare la traseu gasiti in cartea lui Andrew Nugara "More Scrambles in Canadian Rockies" pagina 217.
Attila Lutinca.
|
|
