Mount Cory
In sfirsit dupa nenumarate planuri si o incercare nereusita, am ajuns in ziua in care ne-am decis sa plecam spre acest virf.
Era Duminica, 20 Iunie, 2010 cind in echipa de patru, Calin, Adi, Bogdan si eu, ne-am intilnit la Petro-Canada, dimineata la ora 8.00.
Dupa un ceas de condus am ajuns la poalele crestei care speram sa ne duca direct pe virf, intr-un urcus continuu a 1370 m diferenta de nivel.
Mount Cory se afla in Banff National Park, accesul facinduse pe Bow Walley Parkway, unde lasam masina pe partea dreapta (N) intr-o mica parcare, dupa ce pacurgem aprox 1km de la intersectia cu Hwy 1.
Intrarea in traseu nu este marcata si asa cum am patit-o si noi in precedenta tentativa poti sa gresesti creasta cu usurinta. Ca si un reper, putem lua tabla informativa ce se afla in acel loc de parcare.
Din pacate traseul nu este vizibil, nicio poteca doar citeva firave urme de animale, dar traseul descris in cartea "Scrambles in the Canadian Rockies" indica o ascensiune direct pe culmea crestei care pina la urma trebuia sa ne scoata in virf.
In fine o luam in sus, destul de abrupt, trecind peste mai multe praguri de stanci, unele mici, unele mai mari, ocolindule de cele mai ulte ori prin dreapta.
Urcusul continua in acest stil urmatoarele 3 ore, in care de multe ori ne mai oprim sa admiram panorama spre Bow Coridor si muntii ce se vad pe partea cealalta pina departe la Mount Assiniboine.
Dupa un timp padurea se mai rareste, lasind loc peisajului alpin si vegetatiei mai marunte, din care nu lipseau firavele florii de munte.
|
Dupa mai bine de 1000m diferenta de nivel urcat, am ajuns intr-un virf secundar, de unde o creasta ducea spre o panta inzapezita care ducea la creasta pe care se aflau cele doua virfuri gemene.
Din acest punct se putea vedea foarte bine Mount Louise, un viitor proiect al clubului nostru.
|
Incepem urcusul spre creasta virfului, desi vremea a inceput sa se inrautateasca, tunind si fulgerind la putina distanta de noi. Dupa ce trecem de pantele de zapada moale, unele adinci chiar pina in briu, ajungem pe stinca golasa de pe creasta care ducea spre virf. Incepuse sa bata si vintul cu putere.
De aici urmam linia crestei uneori un pic expusa si pealocuri cu mici pete de zapada sub care era gheata, unde pioletul ne-a fost de mare folos. Creasta era presarata cu mici ace de stinca, hornuri scurte si cornise de zapada.
|
Dupa alte 20 de minute ne aflam pe virful sudic 2802m identic ca si altitudine cu virful nordic. Intre cele doua virfuri este o creasta de citeva sute de metri, accesibila, cu echipament adecvat, dar noi trebuia sa ne intoarcem deoarece furtuna era pe noi, asa ca dupa pozele de virf am si inceput sa coborim, pe acelasi traseu pe care am venit. Nici dupa 5 minute dupa ce am parasit virful a inceput sa ploie cu grindina si mai apoi lapovita, iar vintul sa intesificat considerabil.
|
Am coborit foarte repede si in mai putin de 30 de minute eram pe virful secundar. Vintul sa mai potolit, asa ca am luat o mica pauza, admirind peisajul.
|
Coborisul prin padure a decurs fara probleme, asa ca in mai putin de 1,1/2 ore am ajuns inapoi la parcare.
In totalitate traseul ne-a luat in jur de 8-8 1/2 ore, 6 1/2 ore la urcat. Virful poate fi categorizat ca si moderat.
Attila Lutinca.
|
|
