Nu cu mult inainte de a pleca in Alaska, am iesit de citeva ori, impreuna cu Calin, in citeva mici ture de atrenament, astfel pregatindune pentru expeditia in care urma sa plecam.
Una dintre aceste excursii a fost pe Mount Mary Barclay, situat in Kananaskis, un pic mai la sud de Lorette. Acest virf, numit neoficial Mary Barclay, urma sa ne ofere o zi supeba de drumetie cu un cer de un albastru superb si surprinzindune cu o creasta de zapada superba in partea superioara a traseului dindune bataie de cap fiinca nu aveam echipamentul adecvat la noi.
|
Lasam masina linga podul peste Wasootch creek, intr-o mica parcare si urmam firul vai pina jos la riul Kananaskis pe care bineinteles trebuie sal trecem pe la un vad unde apa este cit de mica.
|
Ce pot sa spun apa era rece, de-ti amorteau picioarele complet pina pe malul celalat.
Urcam malul abrupt si ne indreptam spre piciorul muntelui care duce chiar spre virf. Nu exista o poteca oarecare, doar citeva carari de animale, in general traseul urmeaza creasta destul de bine conturata. Citeaodata dam de zone cu zapada pina in briu, iar in alte locuri stinca golasa iasa la iveala si ne face avansarea mai usoara.
In curind ajungem intr-o mica sa unde luam o mica pauza sa mincam ceva si sa facem citeva poze superbe.
|
Dupa ce ne-am reinprospatat puterile am pornit din nou de data asta urcind prin padurea cu zapada pina in briu pina la un culoar care ne-a scos direct la inceputul unei creste de zapada inguste care ne-a cam pus pe ginduri caci nu aveam deloc echipament la noi decit o cordelina si un piolet.
Dupa ce ne sfatuim putin ne hotarim totusi sa mergem cu mare mare atentie facind trepte in zapada si pealocuri in gheata, asigurind pe dupa stinci si in singura bucla pe care o aveam cu noi.
|
In final dupa aceasta portiune mai dificila ajungem pe virf fara niciun incident.
Peisajul era superb, vremea inca tinea cu noi si ne oferea nori de un alb imaculat cu cerul albastru, totul intr-un peisaj montan superb.
|
Dupa ce am stat un pic pe virf, am continuat pe creasta muntelui in directia opusa din care am venit, trecind peste cornise mari, unele chiar periculoase, astfel pierzind altitudine pina intr-un punct unde am hotarit sa coborim in stinga spre valea care ducea inapoi spre riul Kananaskis.
Linia de coborire din creasta nu este marcata sau recomandata de vreo descriere, pur si simplu alegi o linie pe cit de posibil usoara si cu risc minim de avalansa. Noi am intrat in una dintre aceste zone unde inainte se produse deja avalansa si astfel cantitatea de zapada era mica, pericolul de avalansa fiind diminuat. Odata ajunsi la liziera paduri am tinut-o cit de mult posibil pe linga brazii inalti pina jos in vale. Din vale traseul este usor, desi nu exista vreo poteca, orientarea nu pune probleme si in putin timp ajungem inapoi la riul rece ca gheata pe care de data asta il traversam cu bocanci in picioare, astfel durata traversari fiind mai mica.
Ajunsi la masina de schimbam de hainele ude si bem un ceai cald sa ne mai revenim, in special la picioare.
Traseul este descris in cartea "More Scrambles in Canadian Rockies", fiind cotat ca si mediu in conditii de vara.
|
|
poze Calin Adam si Attila Lutinca.
articol Attila Lutinca.
|
|
