The Wedge este situat in Kananaskis Country, linga lacul cu acelasi nume si este foarte vizibil de pe Hwy 40, cu forma lui deosebita, foarte prapastioasa, de te intrebi pe unde se poate urca pe acest virf.
Intr-adevar in cartea lui Kane este descris ca si un traseu dificil, dar cu exceptia unei zone mai expuse pe creasta, in rest nu prezinta dificultati majore si daca
vremea este buna poate fi o excursie reusita de 8-10 ore.
Accesul se face din Hwy 40, 30 km sud de Hwy 1, parcam pe stinga in parcarea de linga lacul Wedge.
|
Traseul coteste imediat la stinga chia inainte de a ajunge la lac si se inscrie pe o vale seaca care vine din abruptul nordic al muntelui. Poteca bine conturata tine partea stinga a vaii si serpuieste prin padurea de brazi, pina cind incepem sa cistigam un pic de altitudine. Panta ramine constanta si trecind printr-o portiune de tineret se inscrie incet spre nord in citeva serpentine scurte iesind incet in golul alpin si apropiinduse de creasta ce duce la baza virfului estic.
Dupa ce parcurgem linia crestei, cu citeva puncte de belvedere unde merita de zabovit citeva clipe, ajungem la baza virfului vestic si din acest punct defapt incepe portiunea un pic mai solicitanta. Putem aborda oricare varianta care pare mai usoara, dar grohotisul si portiuniile cu posibile caderi de pietre vor fi greu de evitat.
|
Dureaza in jur de 20-30 minute sa urcam aceasta panta, la care doar portiunea inferioara este mai dificila, iar restul are o poteca firava, care prezinta o siguranta mai mare. Odata ajunsi pe virful vestic, ne despart doar 20 de minute de adevaratul virf, dar pe portiunea asta este si zona care necestita mai multa atentie.
Coborim putin intr-o mica sa, de unde creasta incepe sa se ingusteze un pic, pina ajungem la o portiune de vreo 10 m, expusa pe ambele partii, cu un gol de cel putin 200m, un loc unde nu este de recomandat sa gresesti. Portiunea prezinta totusi prize bune la mainii si la picioare, asa ca trecem cu bine toata trupa.
|
Restul crestei nu prezinta nicio dificultate, astfel in citeva minute ajungem pe virf, de unde se deschide o panorama superba inspre toate directiile.
Inspre sud vedem Mount Joffre, un virf pe care sper sa putem urca in acest sezon, Opal Ridge, Fortress si multe alte virfuri necunoscute.
Fiind inceput de sezon, contrastul mare dintre verdele din vai si crestele, inca albe, ale muntiilor ne atrage atentia la toti.
|
Dupa ce stam in jur de 20 de minute pe virf, incepem coborisul, trecin cu bine de portiunea expusa, ajungem pe virful vestic din nou, iar de acolo pe grohotis incet pina la baza. Important este sa nu ne abatem mult la stinga, deoarece sint abrupturi mari, iar aproape de baza pentei este o saritoare care nu poate fi trecut fara rapel.
Poate aveti norocul si vedeti si citeva marmote.
|
In rest traseul de intoarcere este acelasi ca si pe care am venit.
Informatii despre traseu gasiti la pagina 136, "Scramblers in the Canadian Rockies"
Bafta.
Attila Lutinca.
|
|
