Duminca, 15 Februarie, dupa a nu stiu a cita incercare de a merge pe Snow Peak, datorita conditiilor meteo ne-am hotarit sa mergem pe Yamnuska, zidul proeminet de stica din dreapta autostrazii, chiar de la intrarea in munti. De data asta sintem 4, Adi, Gabi, Miha si eu, pe un traseu deja clasic, de primavara.
Accesul pentru acest traseu se face foarte usor pe Hwy 1A, unde un panou indica parcarea ce se afla la citeva zeci de metri de sosea.
|
Fiind un traseu foarte umblat si acuma intilnim mai multi pe traseul, relativ usor,care serpuieste mai intai prin padure, urcind incet spre partea dreapta a peretelui.
Conditiile erau destul de bune, vremea favorabila, desi mai departe catre muntii cred ca ningea bine, nici vintul nu sufla asa de tare, asa ca urcam repede pe cararea inchetata, uneori odihnindune si admirind peisajul.
| |
Dupa ce ajungem la baza peretelui intram pe un horn care la inceput arata mai greu dar pe urma dai de multe prize, unele slefuite de lume si pasajul este trecut usor iesind pe urma pe panta nordica unde poteca continua in urcus lejer.
Dupa ce trecem de prima creasta ajungem intr-un punct de unde se deschide o priveliste catre abruptul sudic, impresionant.
|
Continuam pe poteca bine conturata pina ajungem la cea mai dificila portiune, o traversare pe o briza ingusta, destul de expusa caderi, dar care este echipata cu cablu. Ne regrupam cu toti si trecem cu atentie pina in mica sa din creasta unde luam o mica pauza.
|
Coborim pe o mica vilcea, citeva zeci de metri, dupa care urcam in doua, trei serpentine pina pe panta finala care duce la scurta creasta de virf. Nu mai sint portiuni grele si mergem lejer, ajungind pe virf in mai putin de 20 min. Zapada nu era mare nici chiar acolo unde era suflata de vint, vremea era buna, cadeau citiva fulgi de zapada dar aproape ca nu batea vintul deloc. Inspre est se vedea departe cerul fiind putin acoperit de nori, dar inspre vest nori de zapada impiedicau privirea chiar si pina la grupul Three Sister. Am stat vreo 30 de min. pe virf.
|
 |
| Foto Adrian Cornescian |
|
|
Coborirea se poate face pe partea opusa, ajunginduse in saua de vest in aproxiamtiv 30 min pe un traseu usor uneori cu grohotis. Din sa mai coborim un pic dupa care ne incadram pe o poteca ce merge pe sub perete care la rindul ei da intr-o limba de grohotis pe care putem cobori citeva sute de metri alunecind odata cu grohotisul pina ce dam de poteca ce merge spre stinga prin padure.
|
Urmam poteca prin padure pina la intersectia cu poteca de ascensiune iar de acolo pe aceeasi poteca pe care am venit pina in parcare unde ajungem in mai putin de o ora.
Desi nu a fost ce ne-am planuit, totusi a fost o zi frumoasa de drumetie.
Attila Lutinca.
|
|
