Powderface Ridge.
Inca demult aveam in plan parcurgerea acestui traseu. Anul trecut am fost pe o parte din el dar am ales varianta de coborire pe Prairie Creek, dealtfel destul de placut.
Powderface Ridge este cotat ca si dificil de ghidul "Backcountry Biking in the Canadian Rockies" cu o coborire de 300 im in doar 3 km, pe un singletrack plin de bolovani si pietris.
Traseul este accesibil din Hwy 66, din parcarea Powderface, o varianta mult mai buna decit cea descrisa in carte, astfel evitind praful de pe Powderface Trail Road.
Incepem sa urcam chiar din parcare pe un drum forestier in multe locuri spalat de ape. Drumul urmareste firul vai, trecind prin citeva poienite unde traseul se mai domoleste, dind ocazia sa-ti mai tragi sufletul. Intr-una dintre aceste poienite se desprinde traseul care conecteaza Powderface Creek cu Prairie Creek si se numeste Prairie Link.
Dupa alte citeva serpentine, unde am mai inpins bicicleta, deoarece urcusul este destul de abrupt si plin de bolovani, poteca se ingusteaza si serpuieste printre barazi, dupa care ne scoate intr-un pas, numit Powderface Pass.
|
Dupa o mica pauza, pornim din nou, cotind spre stinga, spre creasta. Daca mergeti in fata dupa un coboris prin padure ajungeti la drumul Powderface.
Poteca urca in serpentine si in curin ajungem in creasta pe care o urmam pina in virf, pe o distanta de aprox. 1 km, pe o carare destul de grea.
|
Din virf avem o priveliste vasta pina departe catre Front Range, dar si crestele mai apropiate ca si Nihani Ridge si nenumarate virfuri, Remulus si Romulus, Bryant, Howard si altele.
|
De aici traseul coboara in citeva serpentine pe singletrack abrupt pina intr-o poiana, unde panta se mai domoleste si ne putem odihni. Pina aici traseul a fost sub asteptarile noastre, in unele locuri cu mari portiuni de noroi pe linga care puteai trece doar inpingind bicicleta si multe portiuni de urcus, de parca nu eram in portiunea de coborit.
In fine trecind de poiana intram in adevaratul "downhill", o poteca care tinea creasta si cobora printre copaci in serpentine scurte, pline de bolovani si pietris cu un pericol mare de derapaj.
Dupa vreo 20 de min. de coboris ajungem in sfirsit jos la asfalt cu antebratele beton si cu palmile amortite de la atitea zdruncinaturi.
De aici pedalam pe sosea cei aprox 5 km. pina la parcarea unde aveam masina.
Traseul are 17 km. si se poate parcurge in 2-4 ore chiar si pe varianta descrisa aici.Bafta.
Attila Lutinca.
|
|
