Duminica 26 aprilie, 4 :40 am.Sunt in masina cu Dan si ne indreptam spre Mt. Hector,mult asteptata tura, "cireasa de pe tort" pt sezonul de ski care tocmai se incheie.
Dar cind ne apropiem de munti vedem nori si ceata.Incepem sa ne gindim la alta varianta ...poate o Wapta...Intre Canmore si Lake Louise e lapovita si ninsoare si ni se cam taie tot elanul dar ne indreptam cu incapatinare(si cu un mic dram de speranta) spre Hector.O luam spre Jasper si vremea incepe sa se indrepte....Ne apropiem de Hector si surpriza!...Vremea e superba ...nici un nor pe cer....Oprim in parcare si ne mai uitam o data in jur.Inca nu ne vine sa credem ...afara chiar e vreme buna! Odata cu noi mai ajung in parcare inca 2 canadieni cu o masina iar dupa 5 min ajung si prietenii lor cu alta masina. Deci o sa fim o echipa mai mare...
Mt. Hector este unul din cei 54 de 11000-ari(e vorba de picioare) din Rockies. Este clasificat ca avind gradul I de mountainering dupa sistemul canadian,deci un traseu usor de mountaineering.Dar din nou trebuie sa constat ca acest sistem canadian lasa mult de dorit...Mt Hector care este clasificat gr I este mai dificil (dupa cum aveam sa constat) decit traseul clasic de la Athabasca care este clasificat gr II !! Pt ski de tura este un treseu dificil(datorita diferentei mari de nivel-1600m si complexitatii terenului),deci pentru a aborda acest traseu pe schiuri trebuie avuta o experienta consistenta in ski de tura.Pentru a ajunge la baza muntelui urmati highway 93 spre Jasper iar dupa aproximativ 19 km de la intersectie opriti intr-o mica parcare pe stinga.Informatii mai detaliate puteti gasi in cartea lui Bil Corbett "The 11000ers of the Canadian Rockies" sau in cartile lui Chic Scott.
Dar sa revenim....Putin dupa ora 7 o luam din loc pe Hector Creek prin padure ,urmati la citeva minute de echipa de canadieni...In mai putin de 20 min iesim din padure si ajungem la cascada in spatele careia se afla "jgheabul" descris in carte ca fiind "the crux" datorita pericolului mare de avalanse din zona asta...La baza cascadei ne astepta o avalansa....din fericire avea o vechime de citeva zile...Deci se pare ca avea dreptate Chic Scott....
|
Aici ne dam schiurile jos si le punem pe rucsac....Ocolim cascada prin stinga iar apoi intram in jgheabul de deasupra ei...,jgheab care este destul de abrupt si trebuie sa-l traversam cu grija....
|
Dupa vreo 200m panta se mai imblinzeste asa ca ne punem inapoi schiurile in picioare... si o luam usor la deal pe urmele canadienilor....Incepem sa prindem inaltime si sa vedem ce e in jurul nostru....
|
Dupa vreo 3 ore de mers ne oprim sa mincam...Stam putin la povesti cu canadienii...Ne intreaba de unde suntem...Unul dintre ei stia de Rosia Montana lucrase pentru compania respectiva...Dar cica el nu e de acord cu exploatarea acolo bla bla....N-am prea inteles cum de....din moment ce lucrase si mai lucra pt ei...
|
Cu cit continuam sa urcam cu atit se deschide mai mult peisajul in jurul nostru...E din ce in ce mai fain!
Urcam povestind si din cind in cind mai facem cite o gluma(din pacate nu le pot reproduce ca poate "citeste si copii")...dar in schimb pot reproduce pozele....
|
Incepem sa avem o vedere foarte buna spre ghetar si spre virf....
|
In scurt timp ajungem pe ghetar. Canadienii se leaga in coarda.Ma intreaba daca noi nu avem coarda...Ii spun ca avem dar ca nu o sa ne legam ca stim din vara ca nu sunt crevase pe partea dreapta a ghetarului si ca oricum ii lasam pe ei sa mearga in fata...Rade crezind ca e o gluma.....Dar nu glumeam ...chiar nu ne legam in coarda si o luam pe urmele lor...
|
Mersul pe ghetar este relativ lejer in prima parte devenind sustinut in a doua ...Ultimii 200 m sunt chiar f solicitanti...Dan hotaraste sa se opreasca inainte de aceasta ultima portiune...El mai fusese si vara...
Imi dau jos schiurile si imi pun coltarii...zapada este inghetata iar panta destul de abrupta-45 gr...Ma opresc pe la mijlocul pantei sa trag o privire spre Hector Lake....
|
Ajung in sfirsit in sa...Povestesc un pic cu canadienii...Unul dintre ei(care era ghid)imi spune ca tura de schi se termina acolo(m-am prins si singur ca pe tzancul de stica nu prea ai cum sa urci cu schiurile...iar de coborit poate in cadere libera...) dar ei vor sa urce pe virf ca ceilalti doi prieteni ai lui nu au mai fost niciodata...Din mica sa pina pe virf mai este de urcat un tzanc de stinca de apox 100m care acum e acoperit in mare parte de zapada si gheata....Ma gindesc sa-i intreb daca nu ma pot lega cu ei in coarda...Dar pina imi trag rasuflarea ei pleaca....Stau sa calculez: in stinga unul din cei mai mari pereti din Rockies(citeva sute bune de metrii..)...in dreapta doar citeva saritori si apoi panta pe care am urcat...imi cam da cu virgula si asa ca renunt la a catara solo tzancul si hotarasca sa cobor .Dar nu inainte de a mai tragi niste priviri imprejur si a face o poza cu prietenul meu rucsacul.
|
Incep sa cobor..Prima parte a coboririi este cam cu "morcov"...Apoi incepe sa se mai ''linisteasca panta"si apare pulverul...Incepe sa fie fain...Dan ma astepta un pic mai jos..Coborim impreuna facand mici pauze de povesti,poze, baut apa etc...Oricum coborirea este extraordinara! Ce poate fi mai fain decit o coborire pe schiuri de la 3400m printr-un pulver virgin?
|
Dupa aproape 8 ore suntem din nou la masina..si incheiem cea mai faina tura de schi de pina acum...
by Calin Adam
foto Calin & Dan
|
|
